„Rolul leadership-ului este acela de a crea mai mulți lideri, nu mai mulți urmăritori.” – Ralph Nader
Și iată-ne la al patrulea mini-articol despre resorturile telurice ale leadership-ului*, respectiv a patra forță ca importanță, în ierarhia mea. Știu, nu am spus despre viziune, comunicare, motivare, chestii mari cărora o să le vină rândul, însă astăzi poate le întrezărim vorbim despre:
4. Delegare. Făcând lucruri cu oamenii, alături de ei, se creează o ”chimie” a muncii, o coerență a comunicării și viziunii de ansamblu, un tot. Am observat asta în cele peste o sută de team building-uri pe care le-am făcut de-a lungul timpului. Nimic nou, nimic spectaculos, am zice. Însă din această ”chimie”, bazată pe comunicare deschisă, spontană, altruistă, în contextul coeziunii și al interdependenței, al asumării de roluri diferite în același creuzet se naște încrederea! Iar dacă un lider*** ajunge să fie convingător este nevoie să fie întâi credibil, iar ca să fie credibil este nevoie să inspire încredere.
Și cum inspiră liderii autentici încredere? Simplu, declanșând reciprocitatea și oferind ei mai întâi încrederea, alegând, propunând, inspirând, aducând imbold omului potrivit, la locul potrivit. În fapt, întrebându-se, sintetic: ce calități sunt necesare noului job? Cine din jurul meu are aceste calități, măcar ca potențial real, fie că-mi place persoana sau nu? Care este forma cea mai clară de generare de încredere? Delegarea.
Delegarea este așadar întâi un mediu și ulterior o acțiune. Delegarea este efectul a ceva, a viziunii de a acționa ca un tot unitar. Liderii autentici deleagă și urmăresc să delege în permanență, liderii falși țin zona strategică, informațiile cheie, competențele cheie chiar, numai pentru sine, ajungând acei vanitoși de neînlocuit. Liderii autentici deleagă responsabilități, liderii falși deleagă sarcini. Diferența fiind că sarcina are o metodă impusă, în timp ce responsabilitatea lasă metoda la alegerea omului, acesta fiind astfel inspirat, motivat și utilizând real calitățile proprii. Liderii autentici coboară prin delegarea puterea decizională până la cel mai mic nivel posibil, liderii falși păstrează puterea decizională, devenind principala vulnerabilitate a tot-ului. Liderii autentici știu că oamenii nu au din prima tot setul de competențe, calități, dar îi pregătesc anticipativ, liderii falși chiar se bazează pe incompetenți sau oameni cu o anumită vulnerabilitate care îi face servili. Liderii autentici se înconjoară astfel de oameni care îi pot provoca cu idei noi, pot supune chiar dubiului anumite inițiative, în timp ce liderii falși îi elimină pe aceștia, în favoarea yesman-ilor. Și paralela ar putea continua.
Să dăm câteva exemple de lideri autentici, care au delegat în momente cheie: în timpul încercuirii de la Dunkerque, mai 1940, Churchill a ales să fie transparent și să anunțe opinia publică britanică de situație. Rezultatul a fost că o armada de mici ambarcațiuni au ajutat la evacuare, reușind să aducă pe insulă 338 de mii de soldați, din cei peste 400 de mii, față de un estimat inițial de 50-100 de mii salvați. Personal, nu-mi place prea mult Churchill, ușor narcisist, ceva rasist și care ne-a vândut pe șervețel, însă așa erau timpurile, iar el este un lider autentic pentru națiunea sa. Ferdinand Întregitorul: cerebral, analitic, rațional, conștient că el poate lua doar riscuri medii-mici, a delegat deciziile de asalt unui mareșal curajos, chiar agresiv, Alexandru Averescu, care a produs victoriile de la Mărăști-Mărășești-Oituz și a împiedicat anihilarea armatei și a statului, iar deciziile de tenacitate, metodică, efort dozat, mareșalului Constantin Prezan, care, optimizând logistica și siguranța trupei, a ocupat Budapesta în 1919, anihilând statul bolșevic maghiar. Despre delegarea diplomației spre Regina Maria voi scrie separat. Un contraexemplu este țarul Nicolai l II-lea, care s-a pus singurel șeful armatei, un strălucit educat, incompetent în arta războiului.
În articolul următor vom continua cu a 5-a forță internă a leadership-ului, din nou o surpriză a clasamentului.
* leadership-ul este abilitatea educată – dezvoltată conștient – sau talentul – aptitudine nativă – de a-i ghida**, inspira și influența pe alții, pentru a atinge un scop sau o viziune comună.
** dacă definim diversificat a ghida, a inspira, a influența, respectiv viziune comună, obținem tot atâtea subspecii de lideri, cu o plajă de la Mahatma Ghandi etic, altruist vizionar și până la Adolf H, narcisist revanșard.
*** liderul este cineva care deține controlul, formal sau informal, ia sau influențează decizii și își motivează echipa, adepții să îndeplinească obiective, eficient și eficace.
Radu Nechita,
Founder MENTOR Training
Vicepreședinte național Club Afaceri.ro
