Copilul are febră. Abordări:
- Îți duci palma la fruntea lui – asta este ”măsurarea ochiometrică”, adică GIGO* = decizii 3P (pripite, periculoase, proaste).
- Îi dai un antitermic – asta este ”management by hope”, D’ne ajută să-i treacă = tratezi doar efecte.
- Îl hidratezi – asta este ”management by chance”, poate-i trece așa, un altfel de ”hope”.
- Îl cerți că a băut suc rece – asta este ”management by fear”, nu rezolvi nimic, va bea pe ascuns, în viitor.
- Îi pui termometrul în … subraț – ai un indicator (temperatura), care îți va spune realitatea, ai un KPI relevant (key performance indicator).
- Mai măsori o dată, eventual cu alt termometru – asta este ”insurance management” – măsoară de două ori și taie o dată (este o zicală, nu tai nimic în realitate).
- Temperatura este 37C – copilul este ok, tu nu! Măcar știi asta (nu poți evalua ceea ce nu poți măsura).
- Temperatura este 38C – îți propui să-i scazi febra, acesta este un obiectiv.
- Îți propui să-i scazi febra până la 37C, în o oră – acesta este un obiectiv SMART (specific -febră; măsurabil – temperatura, ușor de atins – cu un antitermic, realist – ai mai făcut, are termen – o oră).
- Temperatura este 39C – vorbești cu medicul de familie – asta este mentoring – și aplici sfaturile.
- Temperatura este 40C – mergi imediat la urgențe – asta este decizia eficace.
- Temperatura scade la 37C – măsurile au funcționat; ce învățăm de aici? – asta este tutoring, training, coaching.
Lăsând gluma la o parte, cam la fel este și cu/în echipa ta.
Aștept comentariile voastre!
