Să continuăm periplul nostru despre cele mai importante trăsături, sau ”forțe”, ale unui lider autentic și vă propun pentru top:
1.Empatia. O valoare umană orientată spre ceilalți, spre nevoi de grup, mai importante decât cele individual(ist)e, începând cu propriile și care demonstrează preocupare, grijă reală, construiește încredere și acționează în consecință, iar la schimb primește coeziune și fidelitate. Chiar să-ți pese de cei din jur și chiar mai presus de tine?, uau, asta înseamnă ceva – Simon Sinek a scris o carte reprezentativă: Liderii mănâncă ultimii, o recomand. Oamenii simt empatia, este un mecanism adânc înrădăcinat, sunt atenți din reflex, iar când o identifică, legea reciprocității își face apoi treaba, vor reîntoarce vibrația, emoția, sentimentul.
Totodată, empatia identificată este și metoda mea de verificare a liderilor, spre a-i separa pe autentici de cei falși, manipulatori. Asta evaluez eu atunci când îmi ajunge un ”candidat” pe radar. Mărește taxele, în timp ce el își ia certificat de revoluționar? Picat. Inspiră, oferă fără a primi, își asumă efort, în favoarea altuia? Bine, nepicat 😊, până la proba contrarie. Să exemplificăm puțin:
Alexandru cel Mare, își cunoștea după nume fiecare soldat macedonean (și zona de unde provenea, dar asta să zicem că era mai simplu, observând hainele). Aici nu avem un exercițiu de memorie, ci pură empatie. Alex chiar se conecta cu trupa, dormea, mânca, se antrena, sângera cu ei, etc. Ținea reținerea de nume de foame în marșurile lungi? Ținea de motivare, înainte de vreo bătălie cu Darius? Aici răspunde fiecare cum simte, dar eu cred că nu prea, însă nici nu cred că era o manipulare ieftină, era mai simplu decât atât, era … empatie.
Lideri care cred că au fost campionii acestei ”forțe”: Mahatma Ghandi, Nelson Mandela, gen. Belisarie, Ștefan cel Mare – după fiecare bătălie, și el și toată armata posteau patruzeci de zile. Chiar dacă nu începea el atacul moldovean, tot era în focul luptei, călare pe Catalan și inspirând oștenii. Asta în condițiile în care avea o rană din 1462, al cincilea an al domniei, de la un asediu nereușit asupra Chiliei, putând deci prezenta scuze și scutire 😊. Dar nu, lucrurile atunci erau mai simple, pe viață și pe moarte, iar oamenii simțeau asta. Știți care, spun istoricii, a fost cel mai mare talent strategic militar (nu politic, administrativ sau cultural) al domnitorului? Grija cu care își alegea locul, data și contextul bătăliei. Grija pentru viață și izbândă. Vaslui, Baia, Codrii Cosminului, ș.a. sunt studiate în academii militare.
”Lideri” care ne-au manipulat la acest capitol, și nu numai: Gingis Han, Cezar, Napoleon, Stalin, Hitler, Putin și, cu voia dvs, ultimul pe listă: Iliescu. Vei regăsi la toți ambiția personală, trufie, răzbunare, neoprita poftă de a acapara puterea pentru sine, sacrificând totul în jur. Da, da, Cezar. A cam aruncat zarurile, atunci când a trecut Rubiconul, peste voința senatului poporului. Fă-ți și tu lista albă și pe cea neagră, ca exercițiu practic de diseminare.
Care este efectul cel mai important al empatiei? Altruismul, tot o valoare umană, mai ușor recognoscibilă prin comportamente simple, gen împreună la bine și la greu, chiar cedare de sine pentru altul mai în nevoie. Modern, se cheamă și interdependență, modul în care oamenii simt, știu că sprijinind astăzi pe un coleg, nu apropiat și nu numai, în viitor, popular spus, li se va întoarce. Nu-i o garanție, ci o virtute și de aceea este numărul doi în topul meu.
Radu Nechita,
Founder MENTOR Training
Vicepreședinte național Club Afaceri.ro
